|
 ///
GLUME |
reclama mica
Cadea 8 martie intr-o dumineca. Sambata seara n-am de lucru
si zic:
- Auz, Veto, fata tatii, stii ce ma gandii io ?
- Ce te gandisi ? zice Veta.
- Iote maine, tot ie ziua ta, asa ca intru io de sirvici in
locu tau si fac prin casa
toate ielea de le faci tu. Tu stai si te odinesti!
- Lasa, Marine, ca le-ncurci, zice Veta, ce te pricepi tu la
treburi muieresti!
- Iote, ma la ea, zic, mare branza, si pi-urma ce traba mare
ai tu maine, ca ie
duminica. Zi tu mie ce ie de facut si lasa-l pe mandea, daca
nu t-o placea, sa numi
zici mie Marin!
- Bine, zice Veta, iote, te scoli si tu de dimineata, dai de
mancare la oratanii, la
gaini, la gaste ... Scoli copiii, il imbraci pe Marinel al
mic, le dai de mancare si
pe urma te pui pe gatit si coci o tara de paine, ca aia de
ieri sa farsi. Da’ vei ce
faci de mancare, sa ajunga si seara. Incolo nu prea sunt
multe de facut: maturi
batatura, bat presurile din odaia a buna, stergi geamlacu di
la prispa si, daca te
pricepi, mai ie o tara de impletit la ilicu lui Marinel.
Sara pui masa, il scalz pe
Marinel, culci copiii si speli vasale.
- Si tu ce faci ? zic io.
- Iote, o sa fac si io ce faci tu duminica. Ma duc pi la
cooparativa, beau o tuica
cu unu, cu altu, viu acasa, mananc si ma culc. Da’, cum eu
nu beau tuica, o sa
stau p-acasa, sa te-ajut sa te descurci.
- Ba, sa-t vez de treaba ta, ca ma descurc io si singur.
Ma, frate-miu, ma apucasa asa un ambat, stii ma apucasa asa
un ambat ...
Ma sculai io cu noaptea in cap, ca ma cam perpelii, nu prea
dormii, stii ? si mapucai
de treaba.
Ma, nepoate, cu oratanile ma descurcai cum ma descurcai,
cand fu sa scol copii,
fu mai greu. Daca vazui si vazui, cand zbierai odata "desteptarea"
sarira tot in
tavan. Al mic se sperie rau de tot, incepu sa chiraie de
latrau cainii pe vale, auz ?
Veta zice:
- Ce ai, ma, Marine, pa asa sa scoala copiii ?
- Da’ cum ? zac io.
- I-ai si tu cu usurelu, ii mangai, ii pupi, sa-i scot
usurel din somn, din vise.
- Ce sa-i pup, nu vezi ca ala micu ie ud fleasca, facu
az-noapte pe iel.
- Pai, schimba-l! zace Veta.
- L-as schimba io, da’ cine mi-l ia ? Nu vezi ca parca ie
ciutura sparta ?
- Schimba-l de scutece, Marine, nu de tot, zace Veta razand.
- Nu pot, zac, ca ma spalai pe maini sa framant painea, stii
? ... sa framant
painea!
Ma apucai io de paine, pusai faina, pusai apa, framantai ce
framantai, da’ cam
facea colareti, facea niste plotoage de faina mari cat
nucile, auz ? Ma muncii io
di le sparsai si, cand sa zic ca sunt gata, nu stiu cum
facui si-mi cazu tigara din
gura in aluatu din capistere. Ma, frate-miu, o cautai di ma
trecura naduselile,
daca vazui ca n-o gasesc zac: "Ma, cine-o manca-o, norocu
lui."
Da’ nu mai putui sa scot mainile din aloat. Detei sa plec,
capisterea dupe mine.
Abea ma dezlipi Veta, ca-mi zisa ia:
- Ma, cand framant paine, presara-t faina pe maini, c-altfel
te lipesti.
Ma gandii io ... maa, ce sa gatesc, ma, ce sa gatesc ? Ia sa
tai io o gaina, ca m-oi
pricepe io ce sa fac din ia. Iesii din batatura, aruncai
cateva boabe si vad o gaina
asa mai grasa, una porumbaca, infoiata asa si cam increzuta,
cam inganfata,
samana cu soacra-mea, stii ? Sa uita la mine asa, cam de sus.
E zac, ce fac io cu
tine acus, sa vezi ce fac io cu tine! Si, cand imi veni bine,
i-aruncai ilicu in cap,
o prinsai, o oparii s-o jupuii, ca cum fu apa schiarta, ce
mai, o jupuii cu chiele cu
tot.
Da’ de mancat n-avusaram parte s-o mancam, frate-miu. Cand
veni Veta si vazu
ale pene porumbace, zice:
- Aba Marine, ce gaina taias tu ?
- Una porumbaca, zac.
- Porumbaca, porumbaca, da’ pe care ?
- Pa’, io de unde sa stiu, ce, le cunosc dupa nume ?
- Unde ie capu’ ?
- Iote colo!
Ma, frate-miu, incepu Veta sa se vaiete, s-o jeleasca de
parca i-o taiasem pe masa,
auz ?
- Marineeee, Marine, taiasi clota de mai avea vro saptamana
si scotea pui.
Acusica cine-mi mai cloceste ouale, Marineeee ? Marineee
cine le mai cloceste ?
- Iote, o chemam pe-a batrana, pe muma-ta, ca tot n-are
treaba si cam samana
iele intre iele.
Ma, sa facu Veta foc. Intre timp sa arsa si painea in tast,
asa ca la pranz
mancaram niste mamaliga rece c-o tarasica de lapte afumat.
Nici peste zi nu prea avusai spor. Ba un soi de spor tot
avusai, ca sparsai fro
doua oichiuri la geamlacu di la prispa.
Sara nici mamaliga nu mai fu, asa ca mancaram ceapa cu
branza. Mancam si
plangeam, stii ?
Pe al mic il scapai in scaldatoare, bagai mana due iel sa-l
scot, ma musca de
mana, auz ? Pui de juvete, ii placu in apa, sa balacea de ma
facu leoarca, ma
stropi tot, ce mai!
Dupe ce culcai copiii, cum stau io-n pat in capu oaselor,
ascultam greierii si
beam o tagare, zace Veta:
- Hai, Marine, lasa, nu fii suparat, io iti multumesc pentru
gandul al bun. N-are
nimic daca le-ncurcasi, de un-sa te pricepi tu la treburi
muieresti ?
Ma, nepoate, ma, cand o auzii asa, mi sa inmuie inima. Ma,
manca-i-as sufletu
iei, ca bun suflet are Veta asta, buna nevasta ie, cum stie
ia cu o vorba sa-t ia
supararea, c-o vorba, auz ?
- Hai, zice, acuma culca-te, ca-i aproape ngiezu noptai.
- Nt, zac io, nu ma culc.
- Pa’, ce astepti ? zice ia.
- Iote, zic, mai asteptam o tzara sa treaca zaua ta, te
scoli tu, fata tatii, sa faci
ceva de mancare, ca-mi ghioraie matele cum ghioraie
tranzistoru lu popa Varlan
dupe ce l-a reparat Suca. Iote asa imi chioaie.
reclama mica
|
